Editura Flori Spirituale

Serie de interviuri – iniţiată de Editura Flori Spirituale din Deva – cu scriitorul australian de origine română Octavian Sărbătoare. Prezentul, al treilea din serie, are ca temă:

Despre neozamolxianism şi poporul zeilor şi zânelor

Interviu – aprilie 2009

I: În interviurile anterioare, oferite Editurii Flori Spirituale, aţi punctat idei generale privind iniţiativa de reînviere a zamolxianismului. Aţi creat nucleul neozamolxianismului, definindu-i totodată direcţiile şi perspectivele. Aţi dori să specificaţi forma acestei religii?
R: Renaşterea zamolxianismului din vechea religie a geto-dacilor, atât cât ştim despre ea, nu este posibilă şi nici de dorit. Urmele vechii religii a geto-dacilor există ACUM ŞI AICI cu noi ca religie populară a românilor, aflată în sincretism cu creştinismul ortodox, cu care formează un gen aparte de creştinism, creştinismul ortodox românesc. O conceptualizare a zamolxianismului contemporan nu poate lua decât forma unei noi religii care poate fi numită neozamolxianism.

I: De ce neo?
R: În primul rând, ceea ce avem astăzi ca religie populară reprezintă stadiul evoluat al vechiului zamolxianism. De aproape 2000 de ani credinţa geto-dacilor nu a stagnat, ci a evoluat, existând ca tradiţie populară. Tocmai aici este marele mister al spiritualităţii românilor: religia strămoşilor nu a pierit, aşa cum s-a întâmplat la alte popoare europene care au fost creştinate, ci a continuat să existe şi să evolueze. Este firesc ca o reconstituire contemporană a zamolxianismului să se facă pe realitatea spirituală a zilei, sufletul neamului românesc, nicidecum pe cea care a existat la timpul geto-dacilor. Prin urmare, o astfel de reînviere nu poate îmbrăca decât o formă nouă. O putem numi neozamolxianism, nu zamolxianism.

I: Cum veţi „îmbrăca” neozamolxianismul?
R: Vechea religie a geto-dacilor, existentă acum ca tradiţie populară, purtând hainele noi, va fi prezentată doctrinar cu o continuitate sacerdotală, aşa cum se întâmplă şi în marile religii ale lumii. Va trebui prin urmare să fie o structură închegată şi să corespundă criteriilor de evaluare a conceptelor atribuite unei religii. Un cod de legi al neozamolxianismului este un prim pas. Formaţia mea profesională mă ajută să pun cap la cap elementele esenţiale care constituie o religie.

I: Care ar fi acestea?
R: În primul rând o definire a realităţii ultime, cea a lui Dumnezeu, adică Zamolxe în cazul nostru, ca Mântuitor. Apoi trebuie clarificată relaţia omului cu Dumnezeu. Alte teme esenţiale sunt teologia şi practicile religioase. Vor trebui luate în considerare temele sociale precum şi viziunea de viitor. Dihotomiile bine-rău, lumină-întuneric şi altele, tratate de religiile lumii, vor fi prezentate dintr-o perspectivă a umanismului contemporan. Primitivismul ideilor despre facerea lumii în şapte zile, existenţa persoanei diavolului care amăgeşte pe oameni, păcatul originar, vina veşnică a femeii şi altele de acest gen pueril, nu au ce căuta în mintea adevăratului om religios. Astfel de idei rămân doar în minţile care stagnează.

I: Zamolxe Mântuitorul. Cum conceptualizaţi această sintagmă?
R: Dumnezeu în esenţă este transcendent, nimeni nu-L poate accesa direct, ci doar printr-un intermediar, în acest caz, Zamolxe. Personalitatea Mântuitorului Zamolxe este paradigmatică, oferă o cale practică privind mântuirea ce duce la apropierea de Dumnezeu în această lume şi la unirea sufletului omului cu cel al lui Dumnezeu în lumea de după moartea corpului fizic. Se ştie foarte bine de existenţa credinţei dacilor în nemurirea sufletului. Zamolxe este Mântuitor deoarece a parcurs calea către Dumnezeu, un drum spiritual pe care ni l-a lasat moştenire nouă, urmaşilor: a fost om obişnuit, apoi căutător spiritual, învăţat, ascet, ca apoi să se mântuie mergând la Dumnezeu şi devenind una cu Dumnezeu.
Concepul este clar, fără ambiguităţi, este vorba de accesul fiecărui om la mântuire, ACUM ŞI AICI, fără să fie nevoie de suferinţe în această lume pentru ca să ne calificăm pentru mântuire în lumea cealaltă. Ideea de suferinţă terestră pentru a dobândi „comoara”, cum spun creştinii, în lumea de după moarte este puerilă şi exploatatoare. A generat toată obida creştinului care se străduieşte, săracul, să fie cât mai umil aici pe pământ pentru a dobândi mântuirea, dincolo. Din păcate, nici măcar aceasta nu este sigură, deoarece omul trebuie să aştepte învierea de apoi (despre care nimeni nu ştie când va veni), judecata şi verdictul.
Dar pentru cel care crede în Zamolxe posibilitatea mântuirii există AICI ŞI ACUM, are o raţionalitate, elimină exploatarea religioasă şi oferă o soluţie spirituală tangibilă. Căutarea mântuirii este un efort personal şi nu depinde de plata preoţilor şi de victimizarea credulităţii. Preoţii decenei au funcţii de cult, nicidecum de intermediere între om şi Dumnezeu. Credinciosul, deşi poate primi ajutor spiritual de la orice alt om pentru a merge pe calea lui Zamolxe, calea mântuirii, este în esenţă singur în atitudinea pe care o are faţă de viaţa-i spirituală. Dacă gândeşte bine, vorbeşte frumos şi este drept, este pe calea cea bună către mântuire. Dacă nu, va trebui să se reîncarneze pentru a relua şi continua periplul spiritual către Dumnezeu. Deci oricine are şanse multiple de a se mântui, nu doar una singură, precum se crede în creştinism.

I: Ideile sunt cunoscute din alte filosofii orientale, care zugrăvesc calea către Dumnezeu ca pe o desfăşurare în trepte, şi, ca atare, parcursă de-a lungul mai multor vieţi.
R: Exact. Nemurirea geto-dacilor trebuie înţeleasă în acest context, nicidecum ca fiind o plecare a sufletelor care rămân veşnic în suspensie, fiind astfel nemuritoare. Logica îndeamnă să se dea omului şanse multiple pentru mântuire. Soluţia reîncarnarii este cea mai plauzibilă.

I: Se prefigurează deci o religie a mileniului al III-lea?
R: Întocmai. Va fi modernă, pozitivă, uşor de practicat. Va întruchipa frumuseţea sufletului poporului românesc. Dacă priviţi adunările populare ale românilor îmbrăcaţi în strai popular, veţi înţelege foarte bine ceea ce doresc să prezint: omul frumos, omul drept, care trăieşte în modul lui propriu, liber de complicaţiile de cult ale altor popoare, care nu îl reprezintă. Istoria poporului evreu nu îi aparţine românului, relatările biblice sunt cât se poate de relevante pentru poporul evreu, care îşi preţuieşte trecutul şi istoria. Noi, românii, deşi respectăm credinţele altor popoare, nu avem nevoie să le importăm, să le plagiem. Reprezentările noastre au rădăcini bine ancorate în arealul carpatin. Deşi… chiar după exemplul lui Zamolxe, putem învăţa de oriunde, şi adapta la modul nostru specific de a ne raporta la lume.

I: Care ar fi acest mod specific?
R: Avem o istorie şi o spiritualitate soteriologică, a salvarii. Suntem născuţi spiritual dintr-un popor al zânelor şi zeilor, ne putem numi în prezent poporul zânelor şi zeilor. Să lăsăm deci poporul evreu în credinţa lui – că este un popor sfânt – iar noi să revenim la credinţa noastră:– că suntem un popor al zânelor şi zeilor. În acest fel trăim în specificitatea noastră care, deşi asimilează ceea ce s-a dovedit bun la alte popoare, ne păstrează filonul ancestral de oameni frumoşi şi drepţi. Tocmai aici este calitatea remarcabilă a poporului român, suntem creatori, nu avem nevoie să fim plagiatori.

I: Ce aduce neozamolxianismul nou în comparaţie cu alte religii?
R: Intenţia mea în reînnoirea zamolxianismului este de a oferi o alternativă spirituală românilor interesaţi de aspectele lor religioase native. Neozamolxianismul este pur românesc şi se doreşte o soluţie spirituală, la mulţimea de probleme cu care ne confruntăm actual în viaţă. Religiile, în principiu, conţin astfel de idei.

I: Problemele curente ale naţiunii române sunt mai ales de natură economică şi socială. Latura spirituală a socialului, religia, nu este vădit cea mai importantă, deşi există astăzi o polemică serioasă privind predarea religiei în şcoli.
R: Aparent aşa este. Dar să nu uităm că civilizaţiile sunt create de o anume spiritualitate, care înseamnă religie. Luăm ca exemplu leagănul civilizaţiei creştine, care este în Europa, de unde s-a întins şi pe alte meleaguri, dusă de oamenii care au populat noile pământuri, în urma cuceririlor. Aceasta spune ceva, faptul că există o componentă agresivă în creştinism, nu numai cu privire la istoria lui, dar şi la întregul sistem economic, pe care l-a generat prin exploatarea altor popoare.

I: Deci şi sistemul economic se supune unei spiritualităţi?
R: Exact. Prezentul sistem economic mondial este o reflexie a iudeo-creştinismului. Spun iudeo-creştinism, deoarece aceasta este titulatura corectă a creştinismului, prin cărţile religioase ce îl reprezintă, – Vechiul Testament este la origine cartea spirituală a poporului evreu, iar Noul Testament este ceea ce creştinii au adus ca adaos la scriptura veche (Vechiul Testament). Împreună, aceste două cărţi oferă o viziune totală a existenţei, intenţionând să dea soluţii pentru toate marile probleme care caracterizau vremea scrierilor părţilor componente ale Sfintei Scripturi. În acest fel iudeo-creştinismul este şi un sistem economic. Dovadă este faptul că atât vechii profeţi, cât şi Iisus, dau sfaturi de natură economică. Tocmai aici este problema cu care omenirea se confruntă astăzi. Prezentul sistem economic, urmând ideologia iudeo-creştină structurată pentru vremea aceea, duce totdeauna la crize economice, şi s-a dovedit în timp, falimentar. Priviţi la ceea ce se întâmplă în prezent cu criza mondială. Ideologia religioasă transpusă în criză economică este practic falimentară.

I: Cum poate îndrepta neozamolxianismul criza mondială actuală?
R: Nu doresc să fac speculaţii asupra beneficiilor unei noi orientări religioase. Nu vreau nici să mă aventurez în a emite idei salvatoare la nivelul omenirii. Sunt un realist. Revitalizarea religioasă despre care vorbesc poate pune bazele unui alt mod de a gândi viaţa omului, cel puţin pentru români. Uitarea rădăcinilor străbune ne face să fim ca toţi ceilalţi creştini, urmând o ideologie străină de noi, care s-a dovedit falimentară. Putem în schimb să ne debarasăm de această ideologie şi să revenim la rădăcini. Trezirea noastră spirituală nu poate fi înfăptuită decât printr-o renaştere. O gândire profundă ne face să înţelegem de ce ne găsim astăzi acolo unde suntem, într-o criză economică ale cărei consecinţe devastatoare le observăm clar, deşi suntem deocamdată în faza ei incipientă. Ce va urma, Dumnezeu ştie. Sunt oameni rămaşi pe drumuri, fără servicii, cu economiile dispărute în speculaţiile financiare. În Statele Unite, de unde criza a pornit, aceste fapte sunt de acum evidente, aşa cum ştim de la ştiri, din ziare şi TV.
Revenind la întrebarea dumneavoastră pot spune că neozamolxianismul este bazat pe înţelepciunea populară a românilor. Priviţi de exemplu gospodăria unui ţăran român. Omul munceşte în sezonul de lucru apoi se odihneşte atunci când nu mai sunt prea multe de făcut în gospodăria lui. În perioada de pauză, de obicei iarna, ţăranul şi familia sa trăiesc bine, nu se poate spune că intră într-o criză economică ce trebuie să facă neapărat victime, aşa cum se întâmplă cu economia mondială în prezent. Prin urmare, baza ideologică a ţăranului, care este fondată pe crezul lui, este sănătoasă. Ei bine, tocmai aici este întreaga esenţă a neozamolxianismului, se hrăneşte dintr-o înţelepciune care s-a dovedit trainică în timp, în ciuda vicisitudinilor istoriei zbuciumate a românilor. Întoarcerea la rădăcini înseamnă că revenim în noi înşine şi părăsim ideologia rapace a sistemului economic mondial constituit ca o consecinţă a crezurilor violente care l-au creat. Concepţiile individualiste ale lumii actuale sunt străine de matricea noastră strămoşească. Priviţi la bătălia ideologică de la Roşia Montană, cum lăcomia, ca violenţă economică, a creat o tragedie pe care o trăim în prezent. Este un rezultat al violenţei religioase transpuse în experimente economice, creând o psihologie umană care niciodată nu se poate opri să tot adune.
Pe când ţăranul român îşi agoniseşte cât are nevoie şi puţin mai mult ca să poată da şi la altul. Spuneam, în comentariile de răspuns la întrebările conţinute în paginile internetului, că religia populară poate vindeca poporul român de durerea continuării ritualului de veacuri a sacrificiului crucificării lui Iisus. Întreaga ideologie religioasă iudeo-creştină este constituită pe frica de Dumnezeu, o stare patologică care-l poate mutila pe om de la naştere (zămislirea în păcat, după cum se crede!) până la moarte (în teama că va merge în iad, unde satana îl va chinui). De aproape 2000 de ani păstrăm în noi aceste spaime ancestrale şi sechele mentale. Vindecarea noastră sufletească începe cu renunţarea la zeii străini. Avem zânele şi zeii noştri, care s-au dovedit sănătoşi. Ei dau sănătate, nu boală, oamenilor.

I: În ce stadiu vă aflaţi cu proiectul dumneavoastră? Ce susţinere şi opoziţie există?
R: Eu nu cochetez cu creştinismul, cum de multe ori s-a făcut în trecut de oameni de bună credinţă, care au dorit reînvierea spiritului străbunilor geto-daci. Ideea separării religiei populare a românilor, provenită din zamolxianism, de cea creştină ortodoxă, este radicală. Proiectul a generat reacţiile la care mă aşteptam. De la oamenii cu intenţii bune am primit încurajări, iar alţii nu au întrezărit beneficiul de a fi liberi spiritual. Urmăresc atent reacţiile publicului odată cu promovarea ideii reînvierii zamolxianismului. Alegerea ce trebuie făcută este între raţionalitate şi ignoranţă. Neozamolxianismul este prezentat ca o credinţă a zilelor noastre. Este vorba de o înnoire spirituală şi găsesc normal să genereze reacţii din partea trecutului, reprezentat aici de creştinismul ortodox calcinat. Dar, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în istorie, logica şi raţiunea triumfă. Suntem în mileniul al III-lea şi avem multe şanse ca în câteva zeci de ani peisajul spiritual al românilor să se schimbe radical. Neozamolxianismul este vizionar.

I: Puteţi să prefiguraţi posibilitatea ca lumea întreagă să se inspire din ideile de sănătate sufletească şi trupească cu care este înzestrat poporul român şi neozamolxianismul care îl caracterizează?
R: Este foarte greu să fac astfel de afirmaţii. Vreau să punctez doar un singur aspect, care subliniază reînvierea religiilor considerate de către creştinism, păgâne. Există în ultimii 20 de ani un interes crescând pentru crezurile vechi, în ţările unde au mai rămas frânturi din aceste izvoare. În ţările scandinave de pildă oamenii sunt captaţi de religia veche a divinităţii lor, Odin. În Statele Unite religiile vechi ale amerindienilor sunt realmente copleşite de presiunea civilizaţiei rapace. Aici, în Australia, unde locuiesc eu, religiile aborigene sunt cercetate cu atenţie şi corect documentate. Spiritualitatea aborigenilor australieni este o sursă de inspiraţie pentru cei care cer schimbări radicale ale modului în care ne trăim viaţa ca oameni, cum ne raportăm la mediul înconjurător ameninţat de distrugere prin poluare, în numele creşterii economice bazate doctrinar pe ideologia pragmatismului creştin protestant. Ne întrebăm firesc: până când putem continua cu o astfel de filosofie a vieţii care ne conduce la o viaţă plină de dezechilibre? Priviţi la jalea mediului înconjurător, la cursa înarmărilor, toate acestea au substrat ideologic religios, în spate se găseşte totdeauna o justificare biblică.

I: Ce v-a determinat să porniţi acest proiect?
R: Vă mărturisesc că nu m-aş fi preocupat de a conceptualiza o religie care se credea dispărută de mult, zamolxianismul, fără să analizez cu atenţie baza care o susţine. Dar studiile făcute de mulţi cercetători în domeniul religiilor indică fără tăgadă că zamolxianismul nu a murit, ci vieţuieşte, la români, în tradiţiile populare. Am citit cu atenţie reacţiile publicului după lansarea proiectului de înregistrare legală a zamolxianismului. Precizez pentru toţi: eu nu sunt întemeietor al unei religiei, ci pur şi simplu un cercetător în domeniul social religios, care, prin colectarea de informaţii, încheagă o religie din realitatea existentă şi din trecutul istoric, cu un liant filosofic specific unei religii moderne. Filonul religios este înţelepciunea poporului. Eu adun memoria colectivă a neamului românesc şi o conceptualizez ca religie. Neozamolxiansmul se hrăneşte din toată înţelepciunea lumii adusă în arealul carpatin. Legenda lui Zamolxe ne spune că, pe când trăia pe pământ, geto-dacul a cutreierat lumea-n lung şi-n lat învăţând din înţelepciunea popoarelor pe care a adus-o neamului său.
Proiectul meu acumulează informaţii care trebuiesc formatate pentru a crea o coeziune între ideile pe baza căreia o religie poate funcţiona. Cred în viabilitatea acestui proiect deoarece cred în adevărul religiei străbunilor şi în izbânda adevărului. Ştiu că a aduce la lumină sufletul frumos al românilor are viitor. Treptat oamenii vor înţelege absurditatea de a venera un om mort pe cruce. Mizez pe ideea că omul va alege raţionalul. Sunt astăzi în lume religii care au grad avansat de raţionalitate: hinduismul, zoroastrismul, budismul. Crezurile iraţionale, precum creştinismul, nu au viitor. Cât despre a spune lucrurilor pe nume, adevărul necesită curaj, iar curajul nu este la îndemâna oricui.
Repet că ceea ce se presupune că exista în vechime despre zamolxianism interesează istoricii. Eu conceptualizez neozamolxianismul din tradiţia populară românească, oglindă a sufletului neamului românesc, nu din istorie.

I: Neozamolxianismul va fi funcţional, tot aşa cum este actual religia creştină, de pildă?
R: Doresc utilitate acestei religii care are o caracteristică raţională dominantă: serveşte omul. Permite românului să-şi arate cu mândrie frumuseţea sufletului său fără să se mai închine zeilor aparţinând altor popoare. Să lăsăm conceptul creştin al salvării în mâinile poporului evreu, din sânul căruia a pornit creştinismul. Aflaţi că există în prezent o mişcare de reînnoire în această direcţie, cea a evreilor mesianici, care îl recunosc pe Iisus drept salvator. Sunt activi şi în România. Poziţia lui Iisus ca salvator să o lăsăm să fie evaluată de poporul evreu pentru poporul evreu, cunoscători a tuturor condiţiilor care trebuiesc îndeplinite pentru ca cineva să se califice să fie numit mesia în obştea originară. Noi, neamurile, nu avem nimic în comun cu disputa coreligionară dacă salvatorul poporului evreu a sosit sau nu, sau dacă va trebui să vină în viitor. Toate acestea sunt dezbateri doctrinale pentru poporul evreu, poporul sfânt; noi, românii, suntem poporul zânelor şi zeilor.

I: Cum credeţi că va decurge proiectul dumneavoastră privind înregistrarea legală a zamolxianismului, mai precis a neozamolxianismului?
R: În conjunctura României, ca membră a Uniunii Europene, este posibil ca o astfel de înregistrare să devină perimată în următorii ani, deoarece Uniunea Europeană nu are un regim general al cultelor ca în România. În virtutea libertăţilor religioase, în România şi Republica Moldova neozamolxianismul poate fi practicat în prezent de orice cetăţean.
Dar, în momentul în care se va înfiripa clerul neozamolxian, adică clerul deceneu, născut aşa cum am spus, din clerul ortodox creştin românesc, lucrurile pornesc din plin. Reînnoirea spirituală este impetuoasă. Apar templele neozamolxiene, altarele şi vetrele de cult. Artiştii decorează minunat interiorul templelor, iar sculptura altarelor aflate în aer liber, reprezintă chipul lui Zamolxe, Zăul Moş, cum i se spune în popor, şi chipuri de zâne şi zei. Se compun incantaţii, cântece specifice despre zeităţile noastre şi credinţele spirituale pe care le avem, pe lângă cele deja existente: Ielele, Drăgaicele, Caloianul, Crăciunul, Solomonarii, Paparudele. Toate acestea fac parte din filonul identitar al poporului român.

I: O altă idee ce dorim să o discutaţi în acest interviu este cea legată de credinţa dumneavoastră că renaşterea zamolxianismului a fost anticipată de părintele Arsenie Boca, numit „sfântul din Carpaţi”. Aţi dat o interpretare neobişnuită spuselor sale „Va lua ţara foc din Prislop!”. De ce?
R: Afirmaţiile mele au creat surpriză printre cei care văd în părintele Arsenie Boca doar pe creştinul ortodox. Dar eu am văzut pe zamolxianul Arsenie Boca, înţeleptul şi ascetul care întruchipează spiritualitatea poporului român în forma ei cea mai înaltă, cea mai pură. Priviţi la fotografiile părintelui Arsenie Boca. Nu poartă crucea cu Iisus răstignit ci crucea zamolxiană, cea care are în centru reprezentat soarele printr-un cerc. Eu susţin că a primit misiunea de la Dumnezeu să ne prevestească renaşterea neamului românesc prin duhul rugului aprins, rugul lui Zamolxe, chiar dacă părintele nu s-a referit niciodată la Zamolxe. Oamenii pot fi purtători de mesaje de la Dumnezeu fără să-şi dea seama, numai generaţiile următoare pot realiza adevărul.
Şi noi românii suntem astăzi în această situaţie, părintele Arsenie Boca a vestit renaşterea neamului. Afirmaţiilor mele numai timpul le va dovedi validitatea, aceea de a-l numi pe părintele Arsenie Boca premergător al neozamolxianismului. El este conducătorul nevăzut al renaşterii noastre. Eu, ca cercetător în domeniul social al religiilor, nu am nici un rol sacerdotal. Părintele Arsenie Boca este primul preot deceneu trimis de Dumnezeu ca să ne arate calea focului, iar afirmaţia sa „Va lua ţara foc din Prislop!” este mesajul de care aveam nevoie ca naţiune, pentru ca să reînviem spiritual. În prezent neozamolxianismul este centrat în jurul acestei idei: vom renaşte din duhul rugului aprins, rugul lui Zamolxe, profeţit de „sfântul din Carpaţi”.

I: Este înălţător momentul în care ne dăm seama, ca români, că suntem privilegiaţi. Zestrea spirituală ce o avem de la strămoşii noştri este pusă în evidenţă atât de BRILIANTELE ARHITECTONICE NATURALE existente în ţara noastră (munţi piramidali cu baza pătrată care în anumite zile ale anului creează adevărate holograme energetice – Vârful Toaca din Ceahlău; apa nemuritoare a izvoarelor Ialomiţei – Cheile Zănoagei, cu puritate nemaiîntâlnită niciunde pe globul pământesc, Izvorul Tămăduirii de la Sâmbăta de Sus, cu proprietăţi recunoscute de însănătoşire, doar o spicuire a lor) cât şi de cele lăsate ca urme în istoriile scrise sau nescrise ale timpurilor. Zestrea folclorică parcă se ia la întrecere cu cea creată de natură. Vă mulţumim şi de această dată pentru lărgirea cadrului de definire a neozamolxianismului românilor.
R: Cu plăcere. Să auzim de bine. Frumuseţe şi bucurie tuturor.

Părintele Arsenie Boca

Copyright © Ileana Speranţa Baciu şi Octavian Sărbătoare 2009 şi anii următori. Autorii dau dreptul de copiere şi publicare a conţinutului, parţial sau integral, în orice formă, fără modificări, cu condiţia ca dreptul de autor să fie menţionat şi păstrat.